Vitraliile sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă colorată, dispuse simetric sau asimetric și legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de cadrul ușii sau ferestrei. Vitraliul se poate monta și în lemnul ușilor, fie ele exterioare sau interioare. Originile vitraliilor se pierd în istorie. Tehnica a fost derivată probabil din fabricația bijuteriilor și mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoaștem azi, se pare că au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Călugărul Abbot Suger de la mănăstirea St. Denis a reconstruit biserica mănăstirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic în care vitraliul a jucat un rol definitoriu. În jurnalul său, ținut pe tot parcursul lucrărilor, și-a exprimat credința că lucrurile frumoase ridică omul mai aproape de Dumnezeu. În secolul al XV-lea, în plin apogeu al goticului, atitudinea față de vitraliu s-a schimbat, acesta devenind mai mult pictură și mai puțin element generator de atmosferă. Culorile au devenit mai pale, figurile reprezentate acopereau adesea întreaga fereastră. Pictura a devenit mai sofisticată, iar noile tehnici descoperite sau redescoperite au permis redarea detaliilor galbene și aurii. Nervurile de plumb acceptate până atunci ca necesare și decorative au devenit un "rău necesar", camuflat cât mai bine prin compoziția desenului. Renașterea a generat o lungă perioadă în care vitraliul a existat doar ca sticlă pictată.
Simbolismul original și tehnicile au fost aproape uitate. În această perioadă, vitraliul pictat a devenit un accesoriu la modă în locuințe, clădiri publice și biserici. Semnele heraldice realizate în această manieră, pe fond transparent, erau foarte populare în epocă. În secolul al XVIII-lea, majoritatea vitraliilor medievale au fost înlocuite cu sticlă pictată, iar majoritatea informațiilor despre vitralii au început să se piardă. Explozia de interes din ultimii ani a dus la dezvoltarea unor forme noi și imaginative ale acestei arte. Noile tehnologii și creșterea interesului pentru vitralii, ca hobby, au dus la ceea ce a fost numită "o noua epocă de aur a sticlei". Noile case sunt frecvent completate cu spectaculoase intrări din sticlă, ferestre de baie cu vitralii, abajururi Tiffany. Panouri decorative sunt achiziționate pentru a fi atârnate în dreptul unei ferestre însorite. Forme minunate decorează mese, pereți, ferestre. Noii artiști combină, creează și dezvoltă forme și stiluri unice (geometrice, naturale, abstracte, clasice etc.).
sursa: Wikipedia
